Antepunct


Nu știu dacă anthologia este primul poem interactiv din lume sau nu; dar, foarte probabil, este primul poem cu manual de utilizare :)

Iată așadar, în cele ce urmează & în spiritul poemului, un punct explicativ -sau- (mai bine zis) un hyper-punct, un punct care transcede condiția punctelor poemelor clasice:

Hyperpunct


Colajul începe cu abstractul-diafan și este compus din unsprezece puncte.

Punctele sunt înlănțuite iar pentru a le traversa se pot folosi săgețile din stânga și dreapta primului paragraf.

Paragraful definit prin asterism are proprietatea de a fi ne-lipit, propozițiile putând fi trase și lăsate peste altele (drag & drop) intervertindu-le, astfel, reciproc.

Al treilea paragraf este transversal interconectat: fiecare paragraf III are precursor și următor. Folosiți săgețile laterale aferente pentru a circula.

Ultima parte a poemului este anti-lănțuită: când partea superioară este propulsată, inferiorul intră în recul.

Suprapunct


vertices rotation

click aici pentru a scrie unui înger

Anthologia unui înger

hyper-poem interactiv
abstractul diafan | anatomia unui înger | contrapunct | punct 1 | punct 2 | punct 3 | punct 4 | punct 5 | punct 6 | punct 7 | punct 8 | punct 9 | pdf | bio | blog



Abstractul Diafan
-sau-
viitorul șah & mat



Plecând de la sofismul cum că abstractul nu este abstract, sau mai bine imaginați-vă următoarea treabă: pentru a reda vizual imaginea unei vaci nu este obligatoriu să desenăm o vacă ci pur și simplu suficientă o cană de lapte ce are două coarne – folosind ca unealtă pictura (dintr-un motiv sau altul) – am să încerc în continuare redarea ideii de „abstract diafan” fără a mai folosi ghilimelele.

Totul a început în timpul unei discuții cu bunul meu prieten Vasile deLeac care susține cu vehemență această idee. Punctul de vedere este următorul: dacă a reda o vacă (exemplul universal) este suficientă imaginea sus – prezentată, ea nefiind deloc abstractă, și considerând afirmația despre abstract cum că este mat iar nu opac adevărată, că este un cifru sau o încifrare deci o altă lume, o altă dimensiune – abstractul diafan (care nu este neapărat transparent ci pur și simplu diafan) este un alt punct de plecare. Punctul de vedere este suficient de simplu, ba chiar atât de simplu încât uneori devine greu de înțeles, reprezentarea abstract – diafană a unei vaci ar fi următoarea: considerăm desenul o cană de lapte; ideea de vacă nefiind încă sugerată, iar coarnele sunt parte integrantă a imaginii unitare, ‚obiecte’ atașate picturii. Imaginea astfel creată, într-adevăr nu este necesar transparentă și parcă aduce a diafan. Întrebarea imediat următoare, imperios solicitată este dacă tu, cititorule, ai văzut vreodată vreo fantomă? Ai avut vre-un extraterestru în baie sau pe masă în bucătărie? Altfel – bineînțeles că n-ai de unde să știi ce este diafanul.

Acesta dar fiind abstractul – diafan, revenind la abstractul – abstract în care niște triunghiuri se plimbă pe stradă iar ceva linii – ondulate au’ ba’ – fac (lasă impresia) legături între romburi, unghiuri, cercuri, piramide etc. sau, în fond, a oricărei forme absente din cadru, să considerăm următoarea situație: ne-am aliniat mintea, trăirile, simțirile și nu în ultimul rând simțurile la acest mod de „a vedea” și putem accepta din această ipostază o altă viziune asupra realității, aceea abstract – diafană. Întrebarea care se vrea întrebată acum când am înțeles mai mult sau mai puțin toate acestea, ar fi: abstractul – diafan este într-adevăr acesta? Sigur este abstract? Sigur este diafan?

Din toată polologhia am putut să trag o singură concluzie, și asta după vreo… ceva timp: abstractul este abstract, diafanul – diafan, iar ziua de mâine (aceea pe care noi o întrevedem) doar poartă numele zilei de mâine, ea fiind de fapt, de drept și în fond și la urma urmei – ziua de poimâine.